Detoxifierea Intestinală

Istoria purificării intestinale

India antică – sistemul medical tradițional cu cea mai îndelungată existență și continuitate din lume – Ayurveda, născut în India acum mai bine de 5000 de ani, menționează în scrierile sale – ce au persistat până în zilele noastre – un întreg sistem de metode ce se adresează purificarii corporale. Cunoscut sub numele de Panchakarma, el se bazează pe utilizarea plantelor medicinale, controlul dietei, folosirea masajului, sudorației, purgației cu plante (virechana), clismelor de diferite tipuri (basti) și emezei (vamana) pentru eliminarea factorilor perturbatori ai metabolismului. Tractul intestinal este privit în Ayurveda ca cea mai importantă cale de acumulare și eliminare a substanțelor nocive din corp, metodele panchakarma fiind folosite în Ayurveda nu doar ca paleative ci ca metode de vindecare a unor boli grave. Purgația și clisma sunt realizate în terapia Ayurveda după metode elaborate, utilzând diferite metode între care la loc de cinste se află plantele medicinale. La ora actuală clinici moderne din întreaga lume utilizează metodele tradiționale ayurveda de purificare corporală pentru redobândirea stării de sănătate, în regenerare, revitalizare și geriatrie.

Egiptul antic – renumitul papirus Ebers (datat aproximativ 1500 î.Chr.) menționează între metodele de detoxifiere folosirea cu succes a clismelor terapeutice pentru îndepărtarea febrei și a mucusului.

Grecia Antică – la fel ca și în celelalte mari tradiții de vindecare ale antichității în vechea medicină greacă erau folosite plantele medicinale, alături de lăsarea de sânge și clisme medicinale pentru restabilirea stării de sănătate prin purificarea umorilor corporale, binecunoscute de medicii greciei antice.

Niciodată – din antichitate și până în prezent – nu au lipsit din arsenalul terapeutic metodele de curățare intestinală, fie că vorbim de clisme sau spălături de diverse tipuri ori plantele cu efecte laxative sau purgative. Perioada modernă a adus însă mai mult ca oricând înțelegerea mecanismelor prin care detoxifierea intestinală are repercursiuni atât de ample în întregul organism.

“Revalorizarea” purificării intestinale în perioada modernă

Redescoperirea, dar mai ales popularizarea terapiilor de purificare intestinală și revalorizarea lor din perspectiva cunoașterii medicale moderne este mai ales meritul medicilor și nutriționiștilor americani. Nume ca dr. Bernard Jensen, dr. Richard Anderson, dr. Arthur E. Bawer, dr. J.H. Kellog, dr. Robert Grey – sunt de referință pentru cercetarea în domeniul purificării intestinale de la începutul și mijlocul secolului XIX. Metodele dezvoltate de către ei sunt în concordanță cu metodele traditionale de vindecare naturală, completandu-le prin înţelegerea unora din mecanismele fiziologice şi bio-chimice.

De ce este necesară purificarea intestinală?

Principalele organe cu rol de eliminare a toxinelor din corp sunt pielea, rinichii, plămânii, ficatul și intestinul gros. Toate au o importanță majoră în funcționarea corectă a organismului, însă despre colon putem spune că tranzitează zilnic cea mai mare cantitate de substanțe toxice din organism, pentru a fi eliminate. Disfuncțiile în eliminare conduc rapid la stagnare, reabsorbția parțială a unora dintre substanțele toxice în circuitul sanguin, iritații și perturbări locale, afectarea funcționării celorlalte organe cu rol de eliminare, acumularea toxinelor în diferite zone din corp.

Aceste disfuncții în eliminare pot apare dacă capacitatea naturală de detoxifiere a organismului este depășită temporar datorită alimentației incorecte, condițiilor de mediu (poluare, etc), precum și a unui mod de viață dezechilibrat și generator de stres (vezi și cauzele acumulărilor toxice).

Pe măsură ce aceste disfuncții nu sunt corectate, dezechilibrele pot lua amploare, apărând treptat semnele caracteristice ale unui organism îngreunat, încărcat și toxic: pierderea energiei, apatie și oboseală fără motiv, disfuncții gastrice și intestinale (constipație, balonări, afecțiuni intestinale diverse), diferite boli cronice ce afectează sistemul osos, cardio-vascular și chiar nervos. (vezi și am nevoie de detoxifiere?).

Purificarea intestinală este cel mai accesibil și rapid mod de a detoxifia întregul organism, eliberând principala poartă de eliminare a toxinelor din trup. Legăturile strânse între funcționarea intestinului gros și întregul organism vor face ca detoxifierea intestinală să fie resimțită ca un ajutor real și profund benefic pentru întregul organism.

Funcționarea tubului digestiv

O prezentare succintă și nepretențioasă a funcționării sistemului digestiv poate ajuta înțelegerea importanței uriașe pe care o are o corectă funcționare a intestinelor și proceselor de eliminare:

Procesul de digestie începe chiar din gură, prin mestecarea hranei și amestecarea ei cu saliva. Încă de aici are loc un prim proces de transformare, prin descompunerea amidonului în zaharuri simple sub influența ptialinei – enzimă ce există în salivă.

Odată cu înghițirea hranei ea pătrunde prin esofag fiind antrenată către stomac prin mișcări ritmice de contractare a musculaturii sale (mișcări peristaltice).

Odată ajunsă în stomac hrana continuă să fie transformată într-un timp ce diferă în funcție de calitățile și cantitatea de hrană ingerată (de la 20-30 de minute pentru un suc de fructe până la 4-5 ore pentru o masă consistentă). Stomacul are atât rol secretor cât și rol motor, ale “frământând” hrana împreună cu sucurile digestive, amestecându-le pentru a le vărsa apoi în intestinul subțire, în duoden. Procesele de digestie din stomac se referă mai ales la digerarea proteinelor și a țesutului conjunctiv, sub acțiunea acidului clorhidric și a pepsinei (enzimă secretată în stomac).

Substanțele rezultate în urma transformărilor din stomac (chimul alimentar) trec apoi mai departe prin orificiul piloric în intestinul subțire.

În intestinul subțire au loc majoritatea proceselor de absorbție a substanțelor nutritive din hrană. El este alcătuit din 3 zone principale: duodenul, jejunul și ileonul.

În duoden chimul alimentar începe să se amestece cu sucurile duodenale, cu bila și cu secrețiile pancreatice, într-un mediu puternic alcalin.

În jejun și ileon procesul digestiv continuă prin amestecarea chimului alimentar cu enzime secretate în acest segment intestinal, cu rol esențial în digerarea proteinelor, acizilor nucleici, a glucidelor și în scindarea grăsimilor neutre. Tot aici întreaga suprafață a intestinului este marcată de numeroase vilozități intestinale care măresc suprafața de absorbție a intestinului foarte mult. Aici se absorb 90% din principiile alimentare din hrană, apa, sărurile minerale, vitaminele. Totodată chimul gastric este împins în continuare către intestinul gros prin mișcările peristaltice. Activarea peristaltismului se face sub influența materiilor din intestin, prezența fibrelor fiind esențială pentru formarea unui bol fecal consistent care activează în mod natural peristaltismul intestinal.

Intestinul gros

Colonul are o lungime de 1.5-3m și un diametru mult mai mare decât cel al intestinului subțire. El începe cu valva ileo-cecală și continuă cu colonul ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și rectul (care comunică cu exteriorul prin canalul anal). În cecum, o mare parte a apei este înlăturată iar chimul se transformă într-o substanţă de consistenţă semi-solidă care va constitui materiile fecale. Pentru a favoriza eliminarea acestora, celule specializate de la nivelul peretelui intestinal secretă abundent o substanţă mucoasă; datorită mişcărilor peristaltice ale intestinului, fecalele sunt gradat împinse în intestin către punctul de evacuare.

Funcțiile principale ale intestinului gros sunt absorbția apei, sărurilor minerale, vitaminelor și glucozei și totodată mișcarea bolului fecal prin mișcări peristaltice către rect pentru expulzarea prin defecație. Ce se întâmplă însă dacă datorită constipației sau tranzitului intestinal prea lent apare o stagnare îndelungată a materiilor fecale în intestin înainte de a fi expulzate? În astfel de condiții, pe lângă acumularea de toxine din surse externe apare un fenomen de autointoxicare: în loc ca la nivelul colonului să fie absorbite numai substanțele nutritive din intestin se absorb simultan toxine din bolul fecal care ajung apoi în fluxul sanguin și sunt recirculate, afectând astfel în diferite grade activitatea întregului organism.

Dr. Bernard Jensen – ”Un corp bolnav este cel mai adesea un corp toxic”

Flora intestinală din intestinul gros

Un rol esențial în funcționarea intestinului gros îl are flora intestinală foarte variată și abundentă care alcătuiește un veritabil ecosistem miniatural. La nivelul intestinului gros se vor desfăşura de asemenea şi alte procese chimice complexe ai căror protagonişti principali sunt numeroase tipuri de bacterii “prietenoase” (saprofite). Rolul acestora este de a realiza o ultimă etapă transformatoare, de digestie, prin care din materiile fecale sunt sintetizate şi extrase vitamina K, vitamine din complexul B şi numeroase alte substanţe nutritive folositoare care vor fi absorbite în organism. În mod normal aceste bacterii prietenoase care împânzesc intestinul gros nu se găsesc decât într-o infimă măsură sau chiar deloc la nivelul intestinului subţire. Proporţia normală într-un intestin sănătos, a acestor bacterii este de cel puţin 80% floră de fermentație (de tipul acidophilus, bifidus etc.) şi restul de 20% floră de putrefacție (agenți patogeni). În cadrul ecostitemului intestinal modificările acestor proporții între flora de fermentație și cea de putrefacție, sub influența factorilor alimentari sau a modului de viață inadecvat, pot conduce la numeroase fenomene negative: slăbirea sistemului imunitar, infecții, malabsorbție, perturbarea sintezei și absorbției unor vitamine, etc.

Flora intestinală este afectată cu ușurință în cazul folosirii antibioticelor, a modificării pH-ului din intestin sub influența alimentației (alimentația este prea săracă în fibre și enzime sau determină creșterea acidității), datorită obiceiurilor de viață, a eliminării defectuoase a scaunului etc.

Prin cura cu Detoxicolon se obține o bună detoxifiere intestinală, și totodată flora intestinală normală se poate reface. (vezi și diete în cura cu detoxicolon).

Autointoxicarea organismului

În cazul eliminării deficitare a toxinelor, deşeurile toxice care ajung în colon sunt parţial absorbite în fluxul sanguin, de unde ajung să fie “distribuite” în diferitele ţesuturi corporale. Dealtfel, în cazul oricăruia dintre sistemele principale de eliminare ale toxinelor din corp, disfuncţia atrage, fără îndoială, acumularea şi depunerea reziduurilor ce nu pot fi eliminate, în propriul organism.

Aceasta este dealtfel explicația faptului că purificarea colonului prin folosirea Detoxicolon este o metodă de “recuperare” a întregului organism şi nu doar a tubului digestiv.

Diferitele ţesuturi şi organe care deja au ajuns să fie “depozite” de toxine, vor funcţiona tot mai lent, generând diferite disfuncţii sau boli. În timp corpul nostru poate să se transforme dintr-un organism sănătos într-un corp intoxicat care manifestă semne evidente de uzură.

Dacă constatăm că deja ne aflăm într-un astfel de moment, este necesar mai mult ca oricând să apelăm la o terapie de purificare intestinală eficientă.

Un organism intoxicat, nu mai are capacitatea de a elimina singur toate reziduurile nocive; odată cu acest proces de acumulare de toxine, procesele naturale de oxidare din ţesuturi se reduc, iar în lipsa oxigenării adecvate a ţesuturilor energia vitală începe să scadă. Oamenii bolnavi sunt aproape întotdeauna persoane obosite şi devitalizate, lipsite de energie care au nevoie în mod imperios de mijloacele naturale de eliminare a acumulărilor toxice.

I. I. Metchnikoff: “Moartea începe în colon”

Câteva efecte pozitive ale detoxifierii intestinale corecte

Fără a acţiona direct asupra unei boli, ci în special asupra organelor ce îndeplinesc funcţii de eliminare şi epurare a corpului, curele de purificare a colonului reprezintă în principal o posibilitate de prevenire și/sau ameliorare a majorităţii bolilor cronice ale civilizației: obezitatea, hipercolesterolemia, afecţiunile intestinale ( constipaţie, colite şi recto-colite, diverticuli, polipi intestinali), afecţiunile reumatismale, malignități, tumori de natură benignă, tulburările de natură psiho-emoțională, formațiuni chistice la nivelul sânilor şi ovarelor, diabet, oboseală cronică, precum și unele simptome de natura neelucidată. Terapia a numeroase alte afecțiuni beneficiază de ajutorul important al detoxifierii ca etapă premergătoare tratamentului propriu-zis: afecțiunile pielii, alergiile de diverse etiologii, psoriazisul, infecțiile renale și urinare (mai ales cu bacili Coli), herpesul, artrita, tulburările ce apar ca urmare a scăderii imunității.

Dr. Bernard Jensen - ”Oamenii bolnavi sunt întotdeauna oameni obosiți”

Iată câteva semne care indică o purificare reușită chiar și dacă nu ne confruntăm cu nici un fel de afecțiune gravă (aceasta este obținută în general după realizarea mai multor cure succesive de detoxifiere, cu respectarea unei alimentații adecvate):

”Când sunteţi complet purificat limba va fi roşie strălucitoare (precum a unui nou născut) ea va fi liberă de orice peliculă sau de orice albeaţă iar respiraţia va fi în permanenţă foate plăcută, fără nici un miros. Chiar şi fecalele pot să își piardă mirosul neplăcut deşi printr-o alimentaţie necorespunzătoare mirosurile vor reveni.” (dr. Richard Anderson, unul dintre promotorii purificării intestinale în America)

În mai multe dintre relatările persoanelor care au realizat o detoxifiere intestinală reușită cu Detoxicolon am putut întâlni remarci de genul “vitalitatea mea s-a refăcut ca în tinereţe”, “m-am simţit energic ca un copil, parcă m-am renăscut”, “nu credeam că starea mea psihică se poate îmbunătăți atât de mult prin această cură”, “migrenele şi starea mea apăsătoare au dispărut”.